Episodul 2.

Îmi place că unele persoane au început să rezoneze cu modul în care scriu. Cheers to that!

•

Episodul 2 vine direct cu vești. Inițial, am vrut să las informația asta pentru episodul 3 sau chiar 4, dar sunt pe cale să o arunc acum, aici.

Am scris o carte. Mai exact o nuvelă pentru copii.

⁃ Ce e aia?

⁃ E ca o nuvelă “pentru adulți”, dar întâmplările sunt relatate prin vocea unui copil și se regăsesc ilustrații(amuzante si expresive, desigur).

Pentru ilustrații am apelat la omul meu, Vlad Dumitrescu, alias Illustrescu. Împreună o să ajungem la niște idei foarte mișto și, după ce vor trece prin creionul magic controlat de el, vor arăta, într-un fel comic si interesant, partea ludică a cărții – ceea ce merge mână-n mână cu felul copilăros si ridicol, dar funny, de exprimare al unui puști de 10-11 ani. Am terminat de scris manuscrisul, iar Dumi va începe prin luna aprilie să le dea, ușor-ușor, contur personajelor. Sunt nerabdător să văd cum vor arăta desenele, pentru ca de la bun început am scris având o imagine în minte. M-am ajutat de imaginația vizuală, ca toate cele 11 capitole sa se afle într-un cadru de “poveste”…nu la modul cu Albe ca Zăpezi, ci să aibă un aer de întâmplare reală.

Cine mă cunoaște, probabil o să fie surprins, insă cine mă știe cu adevărat cred că va fi chiar încântat. O să las unele informații despre carte să curgă, în vreme ce vor avansa și episoadele pe blog. Până să zic despre personajele principale, vreau să vorbesc puțin despre ce se întâmplă în prezent.

După ce am aflat că pot continua să joc baschet doar din sezonul următor, am fost din ce în ce mai derutat. E ciudat să îmi petrec timpul într-un mod atât de diferit față de cum sunt obișnuit. Sincer să fiu, mi-au trebuit vreo două săptămâni sau trei până să se liniștească o presiune, care devenise constantă. Presiunea asta pe care o simțeam în tot corpul, de dimineață până seara, sunt sigur că era doar mentală, insă prin exerciții de meditație, respirație și o analiză conștientă a situației, am început să văd ce contează in aceste clipe. Faptul că mă antrenez in fiecare zi și îmi mențin forma fizică la un nivel bun, îmi dă acel plus de energie, care mă ajută să am o activitate productivă, în general. Am zis că pun bazele acestui blog, că mă ocup de carte și că o să-mi continui drumul înspre dezvoltarea mea; fizică, mentală și spirituală.

Uău! Stai așa, că de treaba asta cu “spiritual” nu am vorbit până acum. Cred ca cine va citi rândurile pe care o să le pun în continuare aici, va începe să își facă o impresie adecvată despre modul în care gândesc și îmi va face jocul (în care eu scriu chestii – legate de sport, minte, suflet, puterea de a trece peste obstacole, exerciții de meditație, gândire conștientă, auto-analiză, relația cu cei din jur, relația cu sinele – și cititorul rezonează cu ce înșir în aceste episoade). Poate sună “cumva”, dar ce bine că tot ce avem de facut, se întâmplă deja.

Vreau să vă las, mai jos, un exercițiu de meditație, pe care puteți să-l folosiți cu încredere de fiecare dată când vă simțiți derutați. Știu ca în general ideea de meditație e asociată cu budismul sau cu vreo taină spiritualo-magică, pe care o poate folosi doar cine se îmbracă într-o robă portocalie și stă pe jos. Însă dacă treci de partea asta superficială, îți vei da seama că, defapt, ai puterea să îți dai putere singur. Trebuie doar să crezi că printr-un moment petrecut “cu tine”, poți să te bucuri mai ușor, să fii mai calm/ mai răbdator, dar și să îți atingi scopurile mai ușor.

•

Nu sunt aici pe post de guru sau speaker motivațional, pentru că nu mă recomandă nimic în direcția asta. Scopul meu este să-mi exprim perspectiva cât mai ușor de digerat, pentru că sunt convins că cineva o să se regasească în cel puțin una din situațiile în care am fost eu…și poate după ce citește aici despre cum să fii mai liniștit (acel self love), nu va mai trebui sa aibă de tras după el un bagaj emoțional încărcat negativ.

Am să citez dintr-o carte care m-a ajutat pe mine să trec peste niște momente dificile, în urmă cu vreun an:

“Pe calea stăpânirii relației dintre minte și corp, îndemânarea oglindește devotamentul pe care îl avem, de fapt, în interior. “Maeștrii” sportivi pot rămâne neobservați de cei din jur, pentru că această îndemânare interioară este vizibilă doar pentru cei ce înțeleg în ce constă. Pentru că fac totul intr-o stare naturală, nu ies în evidență. Atunci când îi analizezi îndeaproape, poți observa o anumită relaxare, o calitate lipsită de efort și un fel de umor pașnic. Nu au niciun motiv să joce un rol de sfânt. Ei au văzut cum decurge viața lor, din toate punctele de vedere, și nu le-a rămas nimic de dovedit în plus. Sunt invincibili, pentru ca nu se confruntă cu nimic.”

* Traducerea citatului de mai sus îmi aparține, așa că în cazul oricărei nelămuriri, te rog să citești în engleză tot alineatul extras din cartea “Body Mind Mastery“ a lui Dan Millman. *

Pentru mine fruncționează mentalitatea asta de a fi pașnic și liniștit, în drumul spre atingerea scopurilor propuse. Atunci când văd ceva scris de alt cineva despre modul în care gândesc deja, încep să am și mai multă incredere in analiza și raționamentul meu. De multe ori, această confirmare e mai mult decât necesară.

E foarte mișto și urmatorul alineat, în care zice despre disciplina pe care o au “maeștrii” atunci când au orice fel de activitate. Când spală vase, doar spală vase – fără să le zboare mintea la alt ceva, pentru că sunt foarte siguri pe ei. La fel când merg sau gătesc. Și, dacă îmi permiteți, o pot duce și mai departe…dacă atunci când suntem la volanul unei mașini ne concentrăm doar pe condus, șansele unei întâmplări dezastruoase sunt, automat, mult mai mici…și după putem să sărim peste momentul când… “A pus boul ăla frână, nu l-am văzut și am intrat în el!”.

•

Sper să trageți singuri concluziile despre ce am scris mai sus, iar pe final vreau să las scris exercițiul de meditație, urmat de întrebarea din acest episod. Pace.

*Citește mai întâi exercițiul și după, dacă vrei, pune-l în aplicare*

<< Ai avut o zi/ o perioadă grea sau te frământă ceva? Hai împreună să trecem peste starea asta nașpa. Daca ai nevoie, du-te la toaletă, îmbracă-te în ceva în care te simți comod, bea apă si pune-ți telefonul pe silent. În urmatoarele minute nu te lăsa distras de ce se aude, de ce trebuie să rezolvi pentru facultate sau de ce a zis nu știu cine, nu știu când. Acum e momentul tău!

Așează-te pe un scaun, incearcă să stai cu spatele drept, dar în rest să ai tot corpul relaxat. Acum poți să închizi ochii. Dacă simți vreo tensiune în corp, încearcă să te relaxezi și imaginează-ți că nu există alt ceva, nu există alt moment în afară de acesta. Respiră adânc și fii conștient de aerul pe care il respiri. Incearcă să lași gândurile să circule și nu te opri la niciunul. Când te simți comod, începe să numeri în gând fiecare expirație – inspiri adânc și când expiri spui, în minte, “unu”; și așa mai departe până la 50. Dupa a cincizecea expirație, inspiri puțin mai adânc și ții aerul in interior zece secunde. După ce îl dai afară, poți ușor să deschizi ochii. Mai stai așezat cateva momente și bucură-te de liniștea asta. Și gata, bravo! Dacă ești la începutul acestei taine, ai răbdare cu tine. Faci extraordinar de mult efort pentru că încerci, acordă-ți credit pentru asta și nu pune presiune pe tine. Doar fii acolo și meditează liniștit! >>

•

Cum crezi că te-ar descrie fostul/a partener/ă, folosind maxim trei cuvinte?

Pune răspunsul mai jos, în secțiunea comentariilor.